Plecare spre tarmuri necunoscute

Citind ieri cartea “Elevul Dima dintr-a saptea” de Mihail Drumes, am dat peste o poezie foarte frumoasa, pe care as vrea sa v-o impartasesc si voua.In carte apare ca fiind scrisa de Catalin Soimaru, un personaj al romanului, dar in realitate poezia este scrisa de Virgil Carianopol.

“Mă dezlipesc de lumea voastră

De tot ce este indărătul meu

De umbrele cu care totdeauna

Am colindat, prin intristări, mereu.

Plec intr-o lume nouă, undeva

Departe, peste mări – spre nesfârşit.

Nu ştiu nici eu unde mă-ndeamnă

Destinul care mi-a fost hărăzit.

Acolo va fi altfel, mai mult soare…

Domniţe albe mi-or întinde mâna

Şi-n noaptea caldă, parfumată

Va răsări, mai zambitoare, luna.

Corabia, cu pânzele intinse,

Cu pieptul alb, străluminat, deschis,

Despică apele albastre, zboară

În depărtare, spre un cer de vis.

Adio, mamă! Rămas-bun, prieteni!

Mi-e strânsă inima, îndurerată,

Că n-am puterea să vă iau cu mine,

Dar tot am să vă chem odată!